Procedurile de achiziții publice se bazează pe un cadru UE care lasă o anumită marjă de manevră pentru norme naționale specifice de punere în aplicare. Acest lucru generează mai multe diferențe importante între legislațiile naționale (de exemplu, motivele de excludere, tratamentul ofertelor anormal de scăzute, criteriile de selecție). Cu toate acestea, și ținând cont de caracteristicile specifice ale sectorului care pot fi diferite de la o țară la alta, cadrul UE ar trebui să fie flexibil, lăsând statelor membre o marjă de manevră.
Cadrul juridic actual nu abordează în mod adecvat concurența neloială din partea companiilor din țări terțe în cadrul procedurilor de achiziții publice, în special a celor care depun oferte la prețuri care par a fi anormal de scăzute. În plus, unele state membre ale UE au început să excludă ofertele depuse de întreprinderi din țări care nu au încheiat niciun acord bilateral sau la nivelul UE.
Instrumentul "achizițiilor interne", care permite furnizarea de lucrări sau servicii fără aplicarea procedurilor de achiziții publice, ar trebui să fie un instrument excepțional care să fie utilizat de autoritățile contractante. Cu toate acestea, în mai multe state membre, acesta este utilizat din ce în ce mai mult în detrimentul întreprinderilor private.
Achizițiile publice trebuie să joace un rol-cheie în tranziția ecologică, deoarece acestea definesc în mare măsură parametrii în care companiile de construcții concurează pentru contractele de lucrări.
Restrângerea posibilităților de achiziții interne de către administrațiile publice.
Elaborarea unei metode europene comune de calculare a costurilor ciclului de viață care să fie aplicată pentru evaluarea costurilor ciclului de viață în cadrul licitațiilor care intră în domeniul de aplicare al directivelor UE privind achizițiile publice.
armonizare a metodelor utilizate pentru identificarea ofertelor anormal de scăzute și a procedurilor de verificare de către autoritățile contractante.
convergență privind criteriile de includere/excludere a ofertanților din țările terțe, în vederea obținerii unor condiții de concurență echitabile în întreaga UE, în conformitate cu regulamentul de instituire a Instrumentului pentru achiziții publice internaționale (IPI).
Un bun exemplu în acest sens este oferit deja de Comunicarea Comisiei intitulată "Orientări privind participarea ofertanților și a bunurilor din țări terțe la piața de achiziții publice a UE", care clarifică faptul că operatorii economici din țările terțe, care nu au încheiat niciun acord care să prevadă deschiderea pieței de achiziții publice a UE sau ale căror bunuri, servicii și lucrări nu sunt reglementate de un astfel de acord, nu au acces garantat la procedurile de achiziții publice din UE și pot fi excluși.
Utilizarea achizițiilor publice "strategice", în special în ceea ce privește anumite tipuri de criterii ESG (de mediu, sociale și de guvernanță), trebuie să fie evaluată cu atenție. Este esențial să se mențină legătura directă între criteriile/condițiile de atribuire pentru executarea contractelor și obiectivul contractului.
Deși principiul neutralității este consacrat în directivele privind achizițiile publice, unele autorități contractante continuă să impună ofertanților utilizarea unui anumit software BIM (Building Information Modelling). Ar trebui luate măsuri pentru a evita această practică.
Autoritățile publice ar trebui să fie încurajate să utilizeze mai bine posibilitatea oferită de directivele privind achizițiile publice de a prezenta variante. Acest lucru ar încuraja utilizarea de noi tehnici și soluții inovatoare.